Dragi muritori,
Încă nu îmi vine să cred că zic aceste cuvinte nedemne de mine, dar se pare că pană la urmă si Eu mă umilesc cu acest Viciu... Nu! Să nu vă gândiţi că Eu - totuşi o mică şi neânsemnată fiinţă...chiar dacă vă sunt superior- , numesc acest hobby al vostru, fumatul , rău . Ba din contră : gândul, ochii , inima, îmi zic că pot să vp spun că e cel mai ...atragator lucru pe care ştiţi -deşi nădăjduiesc că foarte bine- să-l faceţi.
Acest Viciu de care vă ziceam e totodata îmbietor si neândurator, dulce si amărâtor -deoarece cu cât mai mult celălaltă persoană suferă, cu atât e mai dulce B-)...- interesant şi dezamăgitor. Vă spun şi de ce. După cum vedeţi este un joc în doi, unde tot ce conteaya este chiar zâmbetul pe care îl sorbi cu crudelitate, egoism de la celălalt. Eu o numesc tortură "fericită", voi îi spuneţi iubire, şi o veneraţi.
Este dezgustător că mi s-a întâmplat şi mie şi nu ştiţi cât de dureros e pentru onoarea şi mândria mea, dar această persoană mă face să nu mă mai pot gândi la altceva...Mă face să zâmbesc...să zâmbesc, să zâmbesc frumos ca şi cum am fi doar Eu, El şi
tortura fer
şi... o fermecătoare armonie -pe care credeam că o urăsc..ei bine, armonia demonească se iartă :D
P.S.: ... într-un fel El m-a învaţat să zâmbesc aşa de placut, aşa nu ştiu cum, mă face să uit de demonul din mine...
Umilit şi dezonorat, lovit în orgoliu [....si indragostit iremediabil...]
The Demon B-)
