Daca o persoana m-ar cunoaste ar sti sa spuna despre mine ca sunt si un pic din tipul egoistic de persoana.
Ca sunt o ramasita ce alearga in van, ca numai furtuna nu ma linisteste in zadar. Ca atunci cand deschid ochii
totul e tulbure si ceata si cka in somn adesea vorbesc,
plang, nu imi pasa.
De m-ai sti asa de bine, ai vedea ca nu sunt ceea ce par ,iar de-ai vedea mai bine ai sti ce vreau.
Iar cand adesea,ma pierd in oglindire.. defapt nu-s eu ,
nu-i nimeni. Caci si oglinda inseala, pacaleste, iar cel
ce ma priveste adesea incremeneste.
De te-ai uita prin mine, nu ai vedea nimic, caci ai uita
prea bine ca n-ai uitat nimic.
Nu incerca a intelege o vrabie pustie, nu tipa cand
trece un strop de nostalgie..
Omul , vrea lanturi sa dezlege, dar reuseste
numa valuri sa renege.
